Eclipsa de Soare 2015. „Lupi cerești” vikingi, „câini de foc” coreeni și mai multe versiuni africane ale unei „reconcilieri celeste” – acestea sunt doar unele dintre poveștile prin care oamenii din diverse regiuni ale lumii au încercat, de-a lungul mileniilor, să își explice eclipsele solare.
„Dacă s-ar face o monitorizare pe plan mondial a poveștilor despre eclipsă, tema care ar apărea în mod constant, cu doar câteva excepții minore, ar fi aceea potrivit căreia se produce o întrerupere a unei ordini stabilite”, a declarat E.C. Krupp, directorul Observatorului Griffith din Los Angeles. „Acest lucru este valabil atât pentru eclipsele de Soare, cât și pentru cele de Lună”, a adăugat acesta.
„Oamenii depind de mișcarea Soarelui. Este regulată, de încredere, nu poți să o modifici. Dar apoi, dintr-o dată, se produce o tragedie shakespeariană, iar timpul pare scos din făgașul său. Soarele și Luna fac ceva ce nu ar trebui să facă”, a adăugat el.
Ceea ce înseamnă acea „întrerupere” diferă de la o civilizație la alta și nu toți oamenii consideră eclipsele solare ca pe un lucru negativ, spune Jarita Holbrook, profesor de astronomie la Universitatea Western Cape din Bellville, un oraș din Africa de Sud.
Eclipsa de Soare 2015. O „perioadă a terorii”
Unii oameni asociază fenomenul cu o „perioadă a terorii”, în timp ce alții privesc eclipsele solare ca pe o parte a ordinii naturale a lucrurilor, care merită să fie privită cu respect, sau ca pe o perioadă de reflectare și reconciliere.
Multe culturi consideră că eclipsele – atât solare, cât și lunare – se produc în perioade în care diverși demoni și animale „devorează” Soarele sau Luna.
„Vikingii au văzut în asta o pereche de lupi cerești care vânau Soarele sau Luna”, spune E.C. Krupp. Atunci când lupii prind unul dintre cele două corpuri cerești se produce o eclipsă.
„În Vietnam, o broască mănâncă Luna sau Soarele”, a adăugat același astronom, în timp ce reprezentanții tribului Kwakiutl de pe coasta vestică a Canadei cred că gura raiului înghite Soarele sau Luna în timpul fiecărei eclipse.
De asemenea, cel mai vechi cuvânt pentru eclipsă din vocabularul chinezesc, „shih”, înseamnă „a mânca”.
Pentru a împiedica această „devorare” a astrului, oamenii din multe culturi fac zgomot, pentru a speria și îndepărta demonul sau animalul în cauză, a explicat Nancy Maryboy, președintele Indigenous Education Institute din San Juan Island, un oraș din statul american Washington. În prezent, cercetătoarea americană colaborează cu specialiștii de la NASA pentru a populariza în rândul publicului larg credințele de ordin astronomic ale străvechilor populații amerindiene.
„Oamenii băteau cu palmele în oale și tigăi sau în tobe, pentru a-i face pe acei demoni care înghițeau Soarele sau Luna să se îndepărteze”, a adăugat ea.
E.C. Krupp organizează versiuni moderne ale acestei povești cu ocazia eclipselor, pe peluza din fața Observatorului Griffith din Los Angeles. Cercetătorul american se îmbracă într-un costum de vrăjitor și îi conduce pe vizitatori într-un marș prin fața observatorului, bătând cu palmele în oale și tigăi, pentru a speria „demonii” care amenință să „mănânce” Soarele sau Luna.
„Întotdeauna avem succes în acest demers”, spune, în glumă, savantul american.
Eclipsa de Soare 2015. „Câinii de foc” care fură Soarele
Alte mituri vorbesc despre decepție și furt atunci când încearcă să explice dispariția discului solar în timpul unei eclipse. Mitologia coreeană din domeniul eclipselor vorbește despre „câini de foc” care încearcă să „fure” Soarele sau Luna.
Din ordinul unui rege coreean, acei câini mitologici încearcă să îl prindă pe Soarele-cel-înflăcărat sau pe Luna-cea-rece-ca-gheața. Ei eșuează întotdeauna, dar, de fiecare dată când „mușcă” dintr-unul dintre cele două, se produce o eclipsă.
Una dintre cele mai „colorate” povești despre eclipse, după părerea lui E. C. Krupp, îl are ca protagonist pe demonul hindus Rahu, care se deghizează în zeu, cu scopul de a fura un elixir ce oferă nemurire. Soarele și Luna văd ceea ce încearcă Rahu să facă și raportează acea „infracțiune” zeului Vishnu.
„Vishnu îi taie capul înainte ca elixirul să îi alunece pe gât”, spune cercetătorul american. Drept consecință, capul lui Rahu devine nemuritor, însă trupul său moare.
Capul demonului își continuă mișcarea pe cer, urmărind Soarele și Luna, din pură dușmănie. „Din când în când, el îi prinde și îi înghite”, explică E.C. Krupp. Dar, întrucât Rahu nu are gât, Soarele și Luna reușesc să scape, ieșind prin partea din spate a capului lui Rahu.
„Mitul meu preferat (despre eclipse, n.r.) este cel relatat de membrii tribului Batammaliba din Togo și Benin”, două state din Africa, spune Jarita Holbrook.
Potrivit acestui mit, Soarele și Luna se luptă în timpul unei eclipse. „Oamenii încurajează Soarele și Luna să pună capăt acelei lupte”, a adăugat cercetătoarea sud-africană.
„Ei consideră acest fenomen drept o perioadă a reuniunilor, organizate pentru a pune capăt supărărilor și unor conflicte vechi. Acesta este un mit care a rezistat până în zilele noastre”, a adăugat Jarita Holbrook.
O tradiție a tribului Navajo din America de Nord a rezistat și ea până în zilele noastre, afirmă Nancy Maryboy.
Tribul Navajo consideră că ordinea cosmică a Universului are o mare legătură cu echilibrul. „Un fenomen precum eclipsele reprezintă doar o parte din legea naturii. Ei se opresc puțin din ceea ce fac în acele momente, înțeleg că acel moment este special și reflectează la ordinea cosmică”, a adăugat cercetătoarea americană.
Unii dintre membrii tribului Navajo aplică și în zilele noastre tradiții ancestrale asociate cu eclipsele, alegând să rămână – pe durata fenomenului – în interiorul locuinței alături de familie, interpretând diverse cântece și abținându-se să bea, să mănânce și să doarmă.
„Nu ai voie nici să privești eclipsa”, explică Nancy Maryboy. „Ei spun că, dacă un om se uită la Soare în timpul unei eclipse, ochii lui vor avea de suferit mai târziu. O persoană care se uită la Soare în acel moment își pierde conexiunea echilibrată pe care o avea cu Universul, declanșând astfel producerea unor evenimente neplăcute. Același lucru este valabil și dacă mănâncă sau beau în timpul eclipsei”, mai spune aceasta.
Eclipsa de Soare 2015. Interpretări eronate ale fenomenului
În calitate de director al Observatorului Griffith, E.C Krupp spune că a auzit și în epoca modernă destul de multe temeri și interpretări eronate despre eclipse.
Una dintre cele mai persistente dintre acestea, spune savantul american, se referă la „pericolul” care le pândește pe femeile însărcinate și pe bebelușii lor nenăscuți în timpul eclipselor.
„Deși pare lipsit de rațiune, angajații observatorului primesc zeci de apeluri telefonice de la oameni care le pun întrebări ce au legătură cu acest mit”, a explicat el.
O altă interpretare eronată spune că oamenii nu trebuie să privească Soarele atunci când discul său este complet acoperit în timpul eclipsei. Atât E.C. Krupp, cât și Jarita Holbrook spun că oamenii nu trebuie să privească spre Soare în mod direct, fără protecție, în timpul unei eclipse. Dacă fac acest lucru, riscă să sufere ulterior din cauza unor maladii oculare. Dar, atunci când discul solar este complet acoperit, oamenii pot să privească fără frică spre Soare.